miercuri, 21 decembrie 2011

Etapele demarării unui proiect de cercetare în Canada : "Identités, représentations sociales et demande de services de santé mentale. Le cas des jeunes francophones vivant en contexte minoritaire souffrant de troubles dépressifs (Ontario, Manitoba et Nouveau Brunswick)".


Lilian Negură, Dr., Prof. Universitatea din Ottawa



Pe data de 15 decembrie 2011, Atelierul Doctoral l-a avut invitat pe Lilian Negură, Doctor în sociologie la Universitatea Laval din Quebec (Canada) şi profesor la Universitatea din Ottawa.
Prezentarea lui Lilian Negură a avut un obiectiv dublu: 1) să expliciteze etapele elaborării unui proiect de cercetare de echipă în America de Nord (la o universitate canadiană) şi 2) să argumenteze anumite elemente de conţinut şi de strucutură ale unui proiect de cercetare concret.
L. Negură a specificat felul în care este organizată cercetarea în universităţile nord-americane (în special, la Universitatea din Ottawa). În centrele universitare americane, cercetarea pe care un profesor o realizează nu este plătită suplimentar (faţă de salariu), dar poate să i se facă o degrevare de la norma de cursuri predate (în general 4 cursuri semestriale pe an).
Înainte de a trece la descrierea proiectulu de cercetare propriu-zis, L. Negură a menţionat etapele prin care s-a trecut pînă la elaborarea proiectului. Astfel, primele idei ale proiectului apar în discuţiile dintre cecretători. Lui Lilian Negură (autorul principal al proiectului) ideea despre felul în care intereferază anumite reprezentări sociale cu gradul de acces al reprezentanţilor minorităţii francofone în provinciile anglofone din Canada i-a venit facînd o comparaţie cu realitatea care este proprie societăţii noastre (post-sovietice), în care „dinamica minoritară” era oarecum analogă cu cea din Canada. În urma elaborării unui cadru prealabil de cercetare, a fost reunit un consiliu de experţi în care primele idei au fost generate şi discutate. Reunirea unui consiliu de experţi este important atît pentru procesul de producere a ideilor, ipotezelor, aparatului teoretic şi metodologic, dar şi pentru formarea şi integrarea viitoarei echipe de cercetare.
Una din cele mai importante etape în elaborarea proiectului este identificarea şi formularea problematicii de bază. În ştiinţele sociale, această problematică trebuie să fie axată pe realităţi concrete, asupra căreia există un anumit vid de cunoaştere sau în care cercetările existente şi-au pierdut valabilitatea. Pentru aceasta, este nevoie să se facă un studiu bibliografic prin care să se scoată în evidenţă contribuţiile cercetărilor existente asupra acestui subiect/problematici sau făcute pe subiecte/problematici asemănătoare. La fel, un element de bază al cercetării este formularea unor ipoteze, care sînt într-un fel anticiparea răspunsurilor la întrebările noastre prealabile, formulate în baza cunoştinţelor teoretice şi empirice (de la acea etapă a cercetării). Pe măsură ce se va aprofunda cercetarea, aceste ipoteze vor fi verificate şi desfăşurate.


Iată cîteva elemente din proiectul de cercetare desfăşurat de Lilian Negură şi colegii săi (planul proiectului şi rezumatul).

  Projet de recherche : Identités, représentations sociales et demande de services de santé mentale. Le cas des jeunes francophones vivant en contexte minoritaire souffrant de troubles dépressifs (Ontario, Manitoba et Nouveau Brunswick)

Auteur principal du projet: Lilian Negura

Nous proposons dans cette recherche : De faire une analyse des représentations sociales quant à la demande de service de santé mentale des jeunes francophones vivant en milieu minoritaire souffrant de dépression; De dégager des nouvelles connaissances au sujet des jeunes femmes francophones pour qui l’expérience de la dépression est non seulement très marquée, mais aussi à la hausse et; De dégager de nouvelles connaissances au sujet des jeunes hommes francophones avec des symptômes de dépression, qui auraient moins tendance à demander de l’aide.
Pertinence du projet : Notre projet présente une double pertinence. La première a trait à l’intérêt porté à la demande de services de santé mentale. En effet, comme mentionné précédemment, bien qu’ils soient très limités, les services offerts dans la communauté francophone ne sont parfois pas exploités pleinement lorsqu’ils existent. Dès lors, avant de continuer à investir dans l’offre, il apparaît essentiel de mieux saisir les raisons à l’origine de la variation de la demande. Pour ce faire, ce projet de recherche vise à explorer les représentations sociales des jeunes francophones, ce qui constitue une perspective de recherche pour laquelle un des chercheurs principaux a développé une expertise théorique et méthodologique (Negura, 2006; Negura et St-Amand, 2008; Negura et Samson, 2008; Negura et Deslauriers, 2010) que nous voulons appliquer au contexte de l’accès aux services de santé mentale.
En effet, dans un contexte où la croissance du phénomène de la dépression au Canada est très prégnante (Moreau, 2009; Waraich et al., 2004), où les coûts financiers associés à ce trouble sont élevés (Lim et al., 2008 ) et où le diagnostic rapide est la meilleure arme pour traiter les patients et éviter les rechutes (Paykel et Priest, 1992; CCCFSM, 2001; CSMC, 2011), s’attarder sur l’étude des représentations sociales influençant la demande de services de santé mentale associée au phénomène de dépression permettra de mieux prendre en charge cette problématique de santé mentale chez les jeunes francophones vivant en situation linguistique minoritaire. Si l’étude d’un des chercheurs principaux (Moreau, 2009) sur les liens entre temporalité et état dépressif a permis de mieux saisir le poids du rapport au temps dans la demande de consultation, la présente étude emboîte la même perspective, mais cette fois-ci avec un groupe particulier, celui des francophones vivant en situation minoritaire.
La pertinence de notre étude concerne également la communauté visée. Comme nous l’avons montré précédemment, au Canada, les francophones minoritaires, plus que les anglophones, déclarent avoir, que ce soit sur le plan général ou sur celui plus spécifique des troubles dépressifs, une moins bonne santé. Ainsi, cette étude peut constituer un élément de réponse dans une tentative de réduction du fossé entre ces deux communautés. Autrement dit, il s’agit, pour nous, d’étudier la demande des services de santé mentale à travers les représentations sociales des jeunes francophones dans la perspective de faire des recommandations en ce qui a trait à l’adaptation des services aux besoins spécifiques de cette population. L’étude pourrait servir également à l’élaboration des stratégies de dépistage et de prévention, qui sont dans le champ de la santé mentale, peut-être encore plus importantes que pour les maladies dites somatiques (Blanchet et al., 1993), et d’autre part,  augmenter le bassin de connaisses et alimenter la direction stratégique de la Commission canadienne de la santé mentale (2011) touchant les mesures préventives. Il s’agit ici d’une des questions les plus classiques en terme de santé publique, celle de l’efficience, mais qui dans un contexte de rationalisation des soins de santé, se pose avec une acuité accrue.


Plan du projet:
La problématique de recherche. 
Les francophones en situation minoritaire et leur accès aux services de santé au Canada.
L’état de santé des francophones en situation minoritaire au Canada.
Les barrières linguistiques et la question de l’accès aux services de santé mentale en français.
Le problème de la demande des services de santé mentale en français.
Le rapport minorité-majorité et les troubles dépressifs des jeunes francophones.
Les représentations sociales, les dynamiques identitaires et la demande des services en santé mentale.
L’hypothèse centrale et la question de recherche.
Méthodologie
L’échantillonnage.
La collecte des données.
La stratégie d’analyse des données.
Le plan de travail et l’échéancier.
La pertinence du projet.
La description de l’équipe.
Les candidats principaux.
Références sélectionnées.

luni, 19 decembrie 2011

Managementul stresului la copii de vîrstă şcolară mică: Ana Niculăeş, Drd., lector UPSM


Iată un rezumat în engleză al proiectului cercetării de doctorat al Anei Niculăeș, doctorandă la UPSM, prezentat în cadrul Atelierului doctoral pe 15 decembrie 2011:

The theme of my PhD thesis is

School based Stress Management for 8-11 year old children”

Children are continuously confronted with inter-personal problems in their daily routine. Children’s ability to deal with these common everyday stressors has been found to be significantly related to their psychological adjustment. Children’s effective coping with daily stressors can mediate the impact of major life events and is associated with positive behavioral and emotional adjustment. Further, children who are able to adapt their coping strategies to fit the situation and who are flexible in their use of coping strategies appear to have the best outcomes. Numerous studies have indicated that having a repertoire of coping skills at a young age can be a “buffer” or “moderator” of the effects of negative life stress on the development of psychological maladjustment. Thus, it is not surprising that the advancement of theory and research related to coping processes in children would be a high priority for the fields of psychology and social work.

The subject of the research is:
  1. To identify the specific and types of coping strategies for 8-11 years old children
  2. To develop a psychological intervention plan with the goal of teaching children specific skills that is presumed to enhance coping. This approach is predicated on the assumptions that:
(a) the inability to cope with everyday problems leads to emotional dysfunction,
(b) coping skills can be taught, and
(c) learning these strategies can promote health and resilience and reduce maladaptation.

The objectives of the research are:
  1. To adapt to national specific an instrument that measures coping strategies that children use after having experienced negative life events.
  2. To study the dynamic of coping strategies specific for different age category 8, 9, 10, 11 years old.
  3. To establish the gender differences in types of coping strategies.
  4. To identify the relationship between coping strategies and academic achievement.
  5. To examine which coping strategies lead to positive affect and which lead to a negative affect.
The general hypotheses are:
  1. The coping strategies chosen by young children are determined by age, gender and personality particularities and have a specific characteristic for this development stage.
  2. Psychological interventional plan specially organized can influence in a positive way the choice of adaptative coping strategies. 


miercuri, 14 decembrie 2011

Viaţa cotidiană a învăţătorilor din RSSM în perioada 1950-1980. Nadejda SCOBIOALĂ, Doctorandă UPSM


Nadejda SCOBIOALĂ
Doctorandă, U.P.S. «Ion Creanga»,
Facultatea Istorie şi Etnopedagogie.
Coordonator științific : Angela LISNIC


Domeniul cercetării mele este istoria vieţii cotidiene în secolul XX. Apărută ca ramură aparte a studierii trecutului, istoria vieţii cotidiene este una din componentele cotiturii istorico-antropologice în ştiinţele umane la sfârşitul anilor 1960. În centrul atenţiei istoriei cotidiene se află „realitatea, interpretată de oameni, care are pentru ei o importanţă subiectivă în calitatea întregii lumi ai vieţii”, printr-o cercetare complexă a realităţii oamenilor din diferite pături sociale, comportamentul şi reacţiile lor emoţionale la anumite evenimente ai vieţii lor de zi cu zi.
În cazul cercetării mele eu mi-am propus să examinez viaţa cotidiană a unei categorii sociale din sistemul sovietic: învăţătorii. Plasez istoria vieţii cotidiene a profesorilor preuniversitari în vizorul unei abordări interdisciplinare în cadrul ştiinţelor socio-umane precum psihologia socială, sociologia, antropologia, etnografia, filosofia etc.
În studiul meu mă axez pe aşa aspecte ale vieţii cotidiene precum „stilul de viaţă”, „obiceiurile”, „rutina”, „formele tradiţionale ale vieţii personale şi publice”, „formele persistente, ritmice, stereotipizate de comportament” ale unei categorii sociale (învăţătorii).
Cercetarea mea cuprinde perioada dintre anii 1950, care coincid cu reforma şcolară din 1954, şi anii 1980, marchaţi de reforma şcolară din 1974. Situaţia specială pe care învăţătorii au avut-o în timpul regimului sovietic (fiind eşalonul inferior al elitei intelectuale a statului sovietic) impune necesitatea revizuirii atitudinii şi opticii cercetătorului faţă de această categorie socială. Introducerea noilor programe şcolare chemate la consolidarea idealului comunist nu diminuează criza socială care se resimte în această sferă profesională.
Ca obiective ale cercetării mele îmi propun să examinez activitatea profesorilor preuniversitari din perioada sovietică în raport cu viaţa lor privată, prin evaluarea longitudinală şi pe categorii a veniturilor lor, determinarea coşului de consum al învăţătorilor din perioada dată, determinarea preocupărilor lor în afara orelor de clasă, identificarea timpului liber şi a practicilor culturale. În opinia mea, aceste informaţii mi-ar permite să demonstrez în ce măsură modul de viaţă şi condiţiile de trai ale învăţătorilor sovietici au determinat statutul social, valorile, dar şi activitatea profesională a acestei pături sociale.


luni, 12 decembrie 2011

Arhivele aparatului de stat şi de partid din RSSM: Instrucţiuni de utilizare: Igor Caşu, Dr. (USM/UPSM)



Pe 8 decembrie 2011, în cadrul Atelierului doctoral, Dr. Igor Cașu a vorbit despre „modul de utilizare” a arhivelor aparatului de stat și de partid (în principal al Arhivei Organizațiilor Social-Politice din Republica Moldova, fosta arhivă a Comitetului Central al PC RSSM, dar și arhiva SIS/ fostului KGB).
Potirvit lui Igor Cașu, în arhivele organelor de stat și de partid se găsesc surse documentare abundente pentru o analiză instituțională a sistemului comunist. Pornind de la dosarele depozitate în AOSPRM, se pot cerceta diverse aspecte ale vieții politice și asociative din RSSM: evoluția grupurilor etnice, nivelul de studii, apartenența de gen a membrilor și angajaților în interiorul organizației de Partid, ale diverselor subdiviziuni ale aparatului de stat și de partid, ale ministerelor etc. Arhiva conține numeroase dosare cu documentația internă a organizațiilor de stat și de partid, dar și al „organizațiilor obștești” din epocă: corespondență oficială, protocoale, procese verbale, stenograme ale ședințelor etc. Printre altele, I. Cașu i-a sfătuit pe participanții atelierului doctoral să lucreze mai degrabă cu documentule originale decît cu copiile acestora (de obicei mai disponibile), întrucît anume originalul poate conține referințe importante la anumite informații „necenzurate” din aceste ședințe închise și care au fost ulterior „filtrate” în copia documentului. I. Cașu a adus exemplul unor ciocniri care au avut loc la Tiraspol în aprilie 1967 între studenții Institutului Pedagogic (majoritatea originari din satele din împrejurimi) și orășeni (mai ales muncitori) – a se vedea un articol de I. Cașu în ziarul Adevărul despre acest caz). Aceste incidente au fost calificate de lideri de partid din epocă drept „ieșiri” „huliganice” și ”naționaliste”, calificări care au fost ulterior atenuate sau omise din copia documentului.

În acest context, Petru Negură a atras atenția participanților, pornind de la propria sa experiență de lucru în arhivele de stat de la Chișinău, Moscova și București, că documentele oficiale conservate în arhive pot fi analizate după (cel puțin) două grile de lectură: după aspectul „descriptiv” (în care documentele descriu anumite fapte) și în funcție de aspectul „interpretativ” (în care autorii documentului califică sau fac referință la interpretarea acestor fapte de către autorii înșiși sau de către anumiți actori implicați). P. Negură a chemat participanții atelierului să diferențieze aceste două nivele de lectură, ambele fiind importante pentru cercetător, în diferite feluri. Nivelul descriptiv este important pentru mărturiile pe care documentele le oferă față de faptele la care fac referință. Pe de altă parte, nivelul „interpretativ” al acestora arată atitudinea unor anumiți subiecți asupra acestor fapte. Este important, prin urmare, ca aceste documente să fie citite și analizate într-o manieră critică, cu discernămînt, fără să se subscrie aprecierilor și calificările din aceste documente.

marți, 6 decembrie 2011

Особенности репрезентации пограничного пространства и образ «Другого» в русской литературе и этнографии начала 19 в. Описательные стратегии и проблема рецепции: Анастасия Фелькер, UPSM


In English:

The Topic of the Thesis:
Features of the Representation of Imperial Frontiers and the Image of the "Other" in Russian Literature and Ethnography in the early 19th Century.
Narrative Strategies and the Problem of Reception.

Anastasia Felcher [Felcker]
PhD student, the Institute of Cultural Patrimony, Academy of Sciences of Moldova, Chisinau
Research Supervisor: Constantin Popovich
Research Consultant: Svetlana Procop
Department (Speciality): 10.01.06. Universal and Comparative Literature



The research is focused on the study of perception and representation of selective frontier areas of the Romanov Empire (Bessarabia and the Caucasus) and the image of the "Other", who has been inhabiting this space, in the texts by Alexander Pushkin as the “first” poet in the pantheon of Russian writers and the national poet (artistic context). Simultaneously, the same images are to be analyzed in the “scientific” context – in some texts by Russian travelers on Bessarabia and the Caucasus, additionally – in some ethnographic descriptions of the region. The research scope involves identifying the contact elements within poetic, scientific and political discourses in the selected literary and “ethnographic” writings. The interdisciplinary approach seems to be the most fruitful for the selected sources (the intersection between comparative literature, imagology, semiotics, historical anthropology and hermeneutics). The intentional effort to study the selected issues beyond the boundaries of canonical literary criticism contains some elements of novelty.

Preliminary Plan of the Thesis:
INTRODUCTION
1. ANALYSIS OF THE SITUATION IN THE SELECTED FIELD(S)
  • Several Arguments for an Interdisciplinary Approach
  • National Landscape” and the “Other” as Concepts in the Humanities
  • Orientalism, the Criticism of E. Said and post-Saidian Studies
  • Literary Text as a Source for Imagological Study

2. “LITERARY CONQUEST” OF IMPERIAL FRONTIERS: BESSARABIA AND THE CAUCASUS “DISCOVERED” BY A. PUSHKIN. SOME DESCRIPTIVE STRATEGIES AND THE SYMBOLISM OF IMAGES
  • The ”Civilizing Mission” and Artistic “Discovery” of the Region in Pushkin’s Texts (Artistic Context)
    • Poetic and Political Discourses in Pushkin’s Texts from “Southern Exile”
    • Multi-ethnic Empire and the Binary Opposition “One's Own/ the Other” in Pushkin's Artistic Space
  • The Establishment of Ethnography and Political Tasks of New Knowledge Production (Scientific Context)

3. LITERARY CRITICISM AS A MODE OF LEGITIMATION: EVOLUTION OF THE “PUSHKIN’S EAST” IN LITERARY STUDIES from 19th to 21st centuries.

  • From Pavel Annenkov till the Revolution of 1917
  • Soviet Historiography
  • Post-Saidian Studies and Imperial Space as an Object of Orientalization in Pushkin’s Texts
CONCLUSION

По-русски:

Тема диссертации:
Особенности репрезентации пограничного пространства и образ «Другого» в русской литературе и этнографии начала 19 в.
Описательные стратегии и проблема рецепции.

Анастасия Фелькер
Докторант, Институт Культурного Наследия АН Р. Молдова, Кишинев
Научный руководитель: Попович Константин Ф.
Научный консультант: Прокоп Светлана П.
Специальность: 10.01.06. Literatura universală și comparată

В центре исследования находится изучение восприятия и репрезентации пограничного пространства империи Романовых (Бессарабия и Кавказ) и образ «Другого», населяющего это пространство, в текстах Ал. Пушкина как «первого» поэта в пантеоне русских художников слова и национального поэта (художественный срез). Параллельно с этим те же образы рассматриваются в научном срезе – в текстах некоторых русских путешественников относительно Бессарабии и Кавказа, а также в некоторых этнографических описаниях края. Поставленная цель предполагает выявление элементов «соприкосновения» поэтического, научного и политического дискурсов в выбранных для анализа литературных и «этнографических» произведениях. Для решения поставленной цели наиболее продуктивным представляется разработка проблемы на стыке областей научного знания (литературной компаративистики, имагологии, семиотики, исторической антропологии и герменевтики). Системная попытка вывести анализ за пределы классического литературоведения содержит элемент научной новизны.

Предварительный план диссертации:

ВВЕДЕНИЕ
  1. АНАЛИЗ СИТУАЦИИ В ВЫБРАННОЙ НАУЧНОЙ ОБЛАСТИ
  • Аргументы в пользу междисциплинарного подхода
  • «Национальный ландшафт» и «Другой» как категории гуманитарного знания
  • Ориентализм, критика Саида и пост-саидовские учения
  • Художественный текст как имагологический источник

  1. ПУШКИН И литературное освоение пограничных территорий империи романовых. построение образа Бессарабии И кавказА: ОПИСАТЕЛЬНЫЕ СТРАТЕГИИ И СИМВОЛИЗМ ОБРАЗОВ
  • Цивилизаторская миссия и художественное конструирование региона у Пушкина (художественный срез)
    • Поэтический и политический дискурс в текстах южной ссылки
    • Многонациональная империя и бинарная оппозиции «Свой/Чужой» в пушкинском художественном пространстве
  • Становление этнографии и политические задачи производства нового знания (научный срез)

  1. ЛИТЕРАТУРНАЯ КРИТИКА КАК СПОСОБ ЛЕГИТИМАЦИИ: СТАНОВЛЕНИЕ «ПУШКИНСКОГО ВОСТОКА» В ЛИТЕРАТУРОВЕДЕНИИ 19-21 вв.
  • От П. Анненкова до революции 1917 г.
  • Советская историография
  • Пост-саидовские учения и пространство империи как объект ориентализации в текстах Пушкина
ЗАКЛЮЧЕНИЕ


Cum ne pot ajuta teoriile străine pentru a înțelege un obiect de cercetare local? Cazul scriitorilor moldoveni în epoca stalinistă? - Petru Negură, Dr. UPSM


Petru Negură, Dr., lector UPSM



Deseori li se reproșează cercetătorilor și doctoranzilor locali de nouă generație că teoriile occidentale pe care ei încearcă să le aplice în cercetările lor nu sînt pertinente pentru înțelegerea unui obiect de cercetare local (din Europa de est, i.e. moldovenesc, în cazul nostru). În această prezentare am vrut să arăt care ar fi avantajele, dar și riscurile, adoptării, adaptării și aplicării unei teorii elaborate de cercetători occidentali în baza unei tradiții științifice occidentale și adesea pe un obiect de cercetare occidental.
Am luat drept exemplu și suport al argumentării mele două teorii pe care le-am folosit în teza mea de doctorat (susținută la EHESS, 2007) pentru a analiza mediul literar din Moldova sovietică în epoca stalinistă:
  1. teoria cîmpului social (Pierre Bourdieu)
  2. teoria „instituțiilor totale” (Erving Goffman)

Ce este cîmpul social şi în speţă un anumit „sub-cîmp” social, şi anume cîmpul literar? Iată cîteva definiţii, date de P. Bourdieu cîmpului literar (definiție valabilă și pentru „cîmpul intelectual”, „cîmpul artistic” etc.):

  • « Le champ littéraire (etc.) est un champ de forces agissant sur tous ceux qui y entrent, et de manière différentielle selon la position qu’ils y occupent (soit, pour prendre des points très éloignés, celle d’auteur de pièces à succès ou celle de poète d’avant-garde), en même temps qu’un champ de luttes de concurrence qui tendent à conserver ou à transformer ce champ de forces . » (P. Bourdieu, « Le champ littéraire », Actes de la recherche en sciences sociales, 1991, nr. 89, pp. 3-46)
  • « (...) les champs de production culturelle occupent une position dominée, temporellement, au sein du champ du pouvoir .» (Idem)
  • « (…) ils sont , à chaque moment, le lieu d’une lutte entre les deux principes de hiérarchisation, le principe hétéronome, favorable à ceux qui dominent le champ économiquement et politiquement (par ex. « l’art bourgeois »), et le principe autonome (par ex. « l’art pour l’art »). (Idem)

Dar conceptul de cîmp social (literar) nu este aplicabil, conform autorului său, doar spaţiului francez sau celui european:

  • « Le degré d’autonomie du champ (et, par là, l’état des rapports de forces qui s’y instaurent) varie considérablement selon les époques et selon les traditions nationales. » (Idem)
  • « La violence terroriste qui trouvent dans ces situations extraordinaires [le jdanovisme en URSS ou la « révolution culturelle » en Chine] l’occasion de s’accomplir pleinement n’est que la limite des violences ordinaires (…) et des formes douces de tyrannie qui s’exercent dans la République de Lettres » (Idem).

Pe mine această teorie m-a ajutat să gîndesc mediul literar din Moldova sovietică, şi anume Uniunea scriitorilor din Moldova, dincolo de percepţia comună (dominantă în mediul intelectual din care făceam parte în momentul elaborării tezei) ca faţă de o instituţie totalitară, care îşi exercită puterea de sus în jos, fiind ea însăşi subordonată Partidului. Teoria cîmpului social m-a făcut sensibil la variatele raporturi de forţă care au traversat această instituţie în funcţie de grupurile de apartenenţă, traiectoria socială, capitalurile sociale (literar, politic, lingvistic etc.) ale membrilor săi. Astfel, am descoperit în sînul acestei insituţii un clivaj geografic şi social între, pe de o parte, un grup de scriitori de origine basarabeană, şi altul de origine transnistreană. Primul reprezenta mai curînd polul care tindea spre o anumită autonomizare a acestui mediu literar faţă de factorul politic, în timp ce celălalalt, reprezentînd polul heteronom, tindea să păstreze supremaţia principiului politic asupra celui literar. Acest mediu literar a dobîndit totuşi la un moment dat o anumită marjă de autonomie relativă. Drept dovadă pentru această observație, către mijlocul anilor 1950, în confruntarea (politică şi simbolică) între cele două grupuri, principiul autonomizant a cîştigat asupra celui heteronom, în contextul  „dezgheţului” cultural, care nu a fost dus la bun sfîrşit decît odată cu perestroika şi independenţa R. Moldova.

Teoria „instituţiilor totale” (E. Goffman, Aziluri) mi-a fost de folos în teza mea mai puţin pentru viziunea „totalizantă” pe care ar putea să o proiecteze asupra instituţiei pe care am studiat-o (Uniunea scriitorilor din Moldova sovietică), ci pentru atenţia acestui sociolog faţă de actorii individuali ai instituţiei şi a propriului lor discurs despre aceasta.

Goffman atrage atenţia mai ales asupra următoarelor elemente de analiză:
  • Instituţia este unitatea şi cadrul de analiză.
  • Este studiat însă mai cu seamă punctul de vedere al membrilor instituţiei (« indigenii »)
  • Luarea de distanţă faţă de « interpretarea autorizată » (« discursul psihiatric ») asupra internării şi a vieţii pacienţilor în instituţie.
  • Sistemul de pedepse şi privilegii insituit de către adminsitraţia instituţiei.
  • Strategiile de adaptare primară (conformare) şi secundară (extragerea beneficiilor personale) aplicate de pacienţi pentru a supravieţui moral constrîngerilor instituţiei.
  • Instituţia totalitară este o imagine a societăţii în ansamblu din care face parte, ea este « à la fois un modèle réduit, une épure et une caricature de la société globale ». (Robert Castel, Présentation, Asiles)

Adaptate la obiectul meu de studiu, aceste principii de analiză a instituţiei s-au adeverit extrem de utile şi revelatorii asupra comportamentului strategic adoptat de membrii Uniunii scriitorilor din Moldova în condiţiile unei presiuni politice foarte puternice, mai ales în unele perioade (ex. jdanovismul postbelic), încercînd să-şi păstreze personalitatea şi o anumită marjă de autonomie faţă de aceste constrîngeri.

Prin urmare, modelele teoretice occidentale trebuiesc totuşi adaptate la specificitatea (socială, culturală, politică) a obiectului local pe care îl cercetăm. Aplicate fără discerămînt, aceste teorii ar putea induce anumite distorsiuni „metodologice”, cum ar fi europeocentrismul sau anacronismul. Ţinînd cont de aceste precauţii, teoriile „occidentale” ne pot ajuta să înţelegem mai bine obiectele noastre de cercetare, contribuind la verificarea şi la îmbogăţirea modelelor teoretice împrumutate.


Les nouveaux paradigmes dans l'historiographie russe et occidentale après 1990: Jutta Scherrer, Dr. (EHESS, Paris)

Noile paradigme în istoriografia rusă şi occidentală după 1990

Jutta Scherrer, Dr. (EHESS, Paris)



(Rezumatul comunicării)


Doamna Jutta Scherrer, cercetătoare şi profesoară la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales (Paris), a ţinut în cadrul Atelierului doctoral „PLURAL” o conferinţă despre schimbarea paradigmelor istoriografice în Rusia şi Occident după 1991. În opinia cercetătoarei, emanciparea discursului istoriografic la sfîrşitul anilor 1980 (mai exact începînd cu 1988) în Rusia a fost iniţiată nu de istorici profesionişti, ci de „istorici publicişti” (istoricheskaia publitsistika). Discursul istoric a fost folosit prin urmare de intelectualii ruşi pentru o demistificare a „miturilor” istorice răspîndite de propaganda sovietică de-a lungul epocii comuniste. Odată cu guvernarea Elţin, este elaborată o nouă „politică istorică” în vederea elaborării unui discurs istoric favorabil noii poziţii ideologice a puterii. Această „politică a memoriei” a fost continuată sub guvernarea Putin şi Medvedev, fiind manifestată printr-o tendinţă de control sporit din partea instituţiilor puterii asupra publicaţiilor istorice, a manualelor de istorie, a învăţămîntului istoric (a se vedea de ex. Decretul lui Medvedev din 2004 privind crearea comisiei contra „falsificării istoriei”). Cu toate acestea, pedagogii şi cercetătorii din domeniu i-au opus acestei tendinţe de control din partea statului o rezistenţă deloc neglijabilă. Stimulată de deschiderea arhivelor, istoriografia rusă (dar totodată şi sovietologia occidentală) a urmat cîteva tendinţe, după cum urmează: o revizuire a şcolii sovietologice „revizioniste” (care se pronunţa pentru o istorie „de jos” a URSS), o revenire la  modelul de „istorie totală” (şi la modelul „totalitar”), valorizarea abordărilor care iau în consideraţie manifestările subiective şi experienţa cotidiană a persoanelor în timpul regimului sovietic. Deschiderea progresivă a istoriografiei spre alte ştiinţe sociale (sociologie, antropologie, filozofie etc.) a diversificat abordările istorice în spaţiul ex-sovietic. În acelaşi timp,  lucrările  publicate în fostele „provincii” sovietice după 1991 s-au bucurat de o cerere sporită atît în celelalte foste republici, cît şi în centrele academice din Rusia.
În aprecierea cercetătoarei, felul în care se face istorie în Occident (şi în particular istoriografia  spaţiului ex-sovietic) după 1990 a fost puternic influenţat de evoluţia gîndirii istorice în Europa de Est. În acest context, doamna Scherrer a subliniat necesitatea sincronizării şi colaborării reciproce dintre istoricii din estul şi vestul Europei.